NINGE ÎN NOIEMBRIE
     media: 4.75 din 4 voturi

postat de dragosnsavu in 2007-11-12 01:41
Ninge în noiembrie.
Sentimentele au început să cadă din cer, sufletul meu îngheaţă fiecare cuvînt rostit de mine. E frig, însă amintirile îmi ţin de cald, mă-nvelesc cu totul şi simt dorinţa nefirească a fulgilor de nea, de a-mi pătrundă-n sînge.
Totul pare acum un monolog, prezentat de mine din perspectiva unui om ce-şi iubeşte propriile sentimente ce dansează de nebune în faţa mea, oprindu-mi vederea şi făcîndu-mă să simt acele amintiri apuse.

„Era bine acum ceva timp în urmă! Ningea mai tîrziu, iar sentimentele mele nu cunoşteau motivele pentru care erau lăsate-n frig afară de ea... Ne minţeam reciproc pentru a face iubirea mai caldă, mai liniştită, mai idilică,
iar asta mă face acum să-mi cert inima, spunîndu-i că de acum înainte vreau să ningă în noiembrie, cu toate sentimentele mele, poate şi ale ei.”

Ce bizar pare universul meu format din cristalele proiectate de privirea mea în geamul deja aproape îngheţat. Totuşi nu mă uit, nu am cum să mă uit, mă mai simt încă lîngă mine, aici aproape, mă iau în braţe şi îmi privesc ura, fericirea, tristeţea, visarea, timpul meu, toate celelalte jucării, jucîndu-se leapşa prin aer, prin iarnă... Cine va cîştiga, cine va începe să mă cheme afară în ninsoare, să ma acopere cu zăpadă, să mă sărute cu buzele ei reci, cine oare îmi va striga numele, cine...?!

Ninge în noiembrie, iar iubirea mea joacă leapşa în ninsoare, nu mă mai cunoaşte, e a altcuiva. Am rămas unul dintre cei ce cred că noiembrie este luna în care „înfloresc copacii”.

| 0 comentarii |

ITALIA SUCKS FOREVER
     media: 5.00 din 6 voturi

postat de dragosnsavu in 2007-11-06 01:14


Mi-este scîrbă de ce se petrece în această lume, în care unii oameni consideră „războiul” un moment de relaxare şi-n acelaşi timp de victorie supremă. Nu toţi au păţit ceea ce se întîmplă în aceste zile în Italia, fără principiile unei societăţi moderne, cu pacea la picioare, ne numim nişte soldaţi născuţi cu arma în mînă, pentru a măcelării cultura şi demnitatea umană. Într-o Italie, în care fascismul este fruntea, în care cei mai mari mafioţi controlează întreaga Europa, noi romanii am căzut pradă unei torturi execrabile, prin forma ei tumultoasă, ce rupe tiparul unor scene mizere, fapt ce duce la o dispută aprinsă între „ei şi noi”. Cine va ieşi învingător?! – nu cunoaştem încă răspunsul, însă înainte de toate, trebuie să le reamintim „cizmarilor” că Domnul Al Capone acum ceva timp în urmă, omora zeci de soldaţi în Statele Unite ale Americii, iar asta s-a uitat cam repede, spre mirarea multora.

Preşedintele Alianţei Naţionale (formaţiune de centru-dreapta, din Italia), Gianfranco Fini, a declarat într-o emisiune de pe Rai Tre că numai din Roma ar putea fi expulzate rapid 20.000 de persoane. Potrivit lui Fini, ar fi nevoie de 200.000-250.000 de expulzări pentru "curăţarea" Italiei.

Autorităţile române au remis scrisori comisarului european pentru Justiţie, Franco Frattini, precum şi ministrului italian de Externe, Massimi D’Alema, ce evaluează decretul-lege adoptat la Roma. Comisia Europenă a aratat că încă nu a fost studiată documentaţia trimisă de partea italiană, dar că "orice expulzare a cetăţenilor unui stat membru al UE nu poate fi decât individuală şi ar trebui să poată face obiectul unui recurs" - toate sunt degeaba.

Ruşine „Cizmei” care miroase groaznic, se simte mirosul chiar de-aici din Romania.

ITALIA SUCKS FOREVER!

| 8 comentarii |

CÎTE PAGINI ARE O VIAŢĂ?!
     media: 5.00 din 5 voturi

postat de dragosnsavu in 2007-11-05 02:00
Cîte pagini are o viaţă?!

Ce bizar sună această întrebare, e ca şi cum aş întreba: „Cînd mori, cum te simţ?!”, însă am forţa necesară din punct de vedere imaginativ să-mi desenez în minte un tablou, sau mai bine zis o carte, numită „viaţă”.
Orice lucru existent în această „cutie” în care trăim, numită simplu – univers – are un început, o pagină de început, care pare a fi cea mai uşoara de manevrat psihic, deoarece odata cu trecerea timpului ea dispare din tiparul gîndirii noastre.
Urmează cîteva pagini de care mă tem să dezvalui anumite „secrete” în cazul fericit, printr-un simplu motiv existenţial: iubim, visăm, trăim într-o altă lume, ne irealizăm, ne sufocăm, ne mai naştem uneori încă o dată, şi toate astea formează paginile esenţiale ale vieţii; de ce mă temeam să dezvălui aceste pagini?! – pentru că noi toţi credem că trecem prin toate aceste stări umane, însă cu siguranţă ne înşelăm, fiecare dintre noi atunci cînd ne naştem, suntem nevoiţi să străbatem un drum, o carte, numită „viaţă”, iar apoi să ne dăm seama după ce terminăm ultima pagină, că defapt noi nu avem viaţă; Timpul este o bibliotecă imensă din care noi oamenii ne trăim propriile pagini ale vieţii, iar apoi, noi toţi, rămînem doar nişte cărţi uitate de timp, sau mai bine spus, cărţi ale timpului suprem, în care singura noastră scăpare de evadare, este să ştim ce înseamnă „o secundă”... 57 de secunde, 58 de secunde, 59 de secunde, e fix... a venit momentul să sting timpul.

| 2 comentarii |

<< pagina anterioara
pagina urmatoare >>